Nunta este un eveniment fastuos, o imbinare armonioasa de traditii, obiceiuri si reguli populare si bisericesti pe care, atat mirii si nasii, cat mai ales nuntasii trebuie sa le respecte, astfel incat noua familie sa se bucure doar de viata lunga si drum in doi pavat cu dragoste si armonie.

Oricat de stresati ar fi mirii sa organizeze intregul eveniment, sa aleaga locatia, sa stabileasca invitatii nunta 2022, nasii, biserica, muzica si serviciile foto-video, cuplul mai are de trecut un hop - sa respecte traditia.

In zilele noastre, mai ales la oras, putini sunt tinerii care respecta cu sfintenie aceste rituri din mosi-stramosi, dat fiind ca nu le inteleg semnificatia si de ce se pune atat de mult accent pe respectarea acestora.

In cazul in care mirii isi doresc o nunta traditionala, batranii satului si din familie vor pune presiune pe acestia sa respecte cele mai importante obiceiuri, pentru o viata in doi prospera. Conform batranilor, nunta este o taina, asa cum se intampla si in cazul mortii sau al nasterii. Daca nasterea corespunde zorilor vietii, iar moartea amurgului, nunta simbolizeaza lumina zilei si trecerea peste un prag important al existentei noastre. 

In satul romanesc, nunta constituia un moment important pentru intreaga comunitate. Casatoria era un moment din ciclul vietii prin care trecem prin rituri de purificare sau menite sa aduca fertilitatea in noul cuplu. 

Astfel, traditiile de nunta se desfasurau pe parcursul a 4-5 zile, de joi si pana marti, si includea etapele destinate pregatirii pentru anumite secvente ritualice, culminand cu nunta propriu-zisa, care era concentrata duminca (asta se intampla pe vremuri). Fiecare secventa era insotita de strigaturi specifice folclorului romanesc.

De regula, nuntile aveau loc in doi timp - la Caslegile de iarna (adica imediat dupa Craciun si pana la inceputul Postului Pastelui) si la Caslegile de toamna (dupa Paste pana la primele zile ale postului Craciunului). Aceste perioade erau un ragaz pentru sateni, dar si ocazia de a agonisi in camara destule bucate pentru a organiza marele eveniment. 

Spre exemplu, sambata se organiza diferite pregatiri la mai multe case. La casa mirelui se adunau baieti de aceeasi varsta cu acesta. Dintre cei chemati se alegeau ”chematorii la nunta”, respectiv persoanele care umblau prin sate cu plosca de vin si tuica pentru a invita neamurile, dar si satenii la eveniment.

La viitorul cap de familie se gatea steagul (obicei din Transilvania) sau bradul (obicei din Oltenia si Moldova), la care participau, deopotriva, baieti si fete. Acestia impodobeau o lancie cu naframele fetelor, basmale, panglici, ciucuri, clopotei si plante care ramaneau verzi. In sudul tarii, bradul era impodobit cu panglici, colaci si un clopotel, fiind un simbol al demnitatii si al tineretii. Drustele sau domnisoarele de onoare din era moderna, mergeau la casa miresei pentru a pregati darurile ce urmau a fi oferite nuntasilor: batiste, camasi de noapte sau flori. 

In duminica cea mare, nunta, inca de dimineata mirii se desprindeau de ceea ce au fost pentru a deveni ”gospodari”. Aici sunt incluse o serie de traditii menite sa pastreze integritatea fizica si psihica a mirilor si sa asigure viitoarei familii belsug si prunci. 

In prezenta nasilor se trecea la un nou obicei - imbaiatul ritualic pentru curatirea perfecta a trupului inainte de nunta. Baietii asistau la barbieritul ginerelui, iar fetele la impletitul miresei. Parul miresei era impletit in suvite impare, perechea fiind sotul. Acesta se impodobea cu flori naturale rosii sau vesnic verzi, bani din argint sau aur. Peste pieptanatura se adauga o cununa in forma circulara, astfel incat raul sa nu poata patrunde. 

Alaiul format din mire si vornicii sai, insotiti de lautari, porneau catre casa nasilor pentru a-i lua, apoi spre locuinta miresei. Drumul era parcurs cat mai zgomotos, iar mirele trebuia sa treaca prin multe incercari. 

La casa miresei se tineau alte traditii. Spre exemplu, zestrea era etalata in curte si pe prisma casei, ca lumea sa vada ca mireasa este instarita. In vazul tuturor, nuntasii asteptau ca mireasa sa fie scoasa din casa de vornic, moment in care se desprinde de familie si isi cere iertare de la parinti.

Dupa ”Iertaciune” urmeaza ruperea turtei. Mireasa este asezata pe scaun, iar deasupra capului i se rupe un colac, ce mai apoi este impartit nuntasilor. Alaiul se porneste spre biserica, unde se vor uuni in fata lui Dumnezeu. 

Dupa cununia religioasa apar si alte obiceiuri - ospatul, care trebuia sa fie mare si, de obicei, tinut la casa mirelui. Pe vremuri, un alt obicei important era strigatul darului. Vornicul, alaturi de miri, mergeau la fiecare nuntas, de la care primeau unelte, tesaturi pentru casa, animale si, mai rar pe vremea aceea, bani. 

La sfarsitul mesei, miresei i se scotea voalul si se tinea “legarea naframei”, ca semn ca fata a intrat in randul nevestelor. In dimineata zilei de luni se juca “rachiul rosu “ sau “camasa” – proba virginitatii fetei. Cu camasa patata de sange, nuntasii si stolnicii mergeau spre soacra mica. Daca fata a fost fecioara rachiul era rosu, iar daca a mintit, rachiul era alb. 

Tot in aceasta zi se serveste si “zama acra”, vestita ciorba de potroace. Marti, nasii erau condusi la casele lor, iar tinerii casatoriti urmau sa isi inceapa noua viata.